Must see

Vendredi 24 août 2007

 

Trailerul (in franceza ca in engleza inca nu e) la filmul "Planet Earth"/Un jour sur Terre care va aparea in Franta prin octombrie si in Romania..nu se stie cand:) Oricum, exista mijloace de a face rost de el:))
E un fel de "Baraka" (pe care vi-l recomand cu mare caldura in caz ca nu l-ati vazut...documentar artistic despre parcursul omenirii, imagine IMAX, SUPERB!) a lumii animale de pe intreaga planeta si a fost realizat in 5 ani..pare foarte frumos, dupa cum o sa vedeti si-n trailer, si in plus ne aminteste inca o data pe ce planeta superba traim..care nu trebuie distrusa prin inconstienta umana.

Update 28/10/2007
L-am vazut, si e intr-adevar foarte frumos. Imaginea ma asteptam sa fie mai lucrata, dar asta nu-i scade din farmec. Iar mesajul e activist, evident: ursii polari vor disparea pana in 2030, daca nu ne schimbam comportamentul la nivel planetar. Banchiza de gheata devine din ce in ce mai subtire, ei trebuie sa inoate tot mai mult pentru a gasi hrana, si cand in cele din urma o gasesc nu mai au puterea s-o vaneze pentru ca sunt vlaguiti. Asa ca se intind si-si asteapta moartea. DIN CAUZA OAMENILOR! E una din scenele cele mai ingrozitoare pe care le-am vazut, care-mi va ramane probabil vie in minte toata viata. Documentarul asta ar trebui vazut de toti aceia care inca isi traiesc viata intr-o senina ignoranta, zicandu-si ca incalzirea globala e doar un mit. Din pacate pentru ursii polari, mai mult decat pentru noi, e o realitate foarte tangibila.

 

Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Recommander
Mercredi 3 octobre 2007
Am vazut saptamana trecuta documentarul We feed the word (realizat de austriacul Erwin Wagenhofer) si am decis ca trebuie sa dau sfoara-n tara pentru ca lumea sa afle de el si, mai ales sa-l vada. Face parte din categoria de filme/documentare must see, care contribuie la formarea unei imagini globale asupra lumii in care traim. Ilustreaza prin cateva cazuri concrete (printre care e si cel al Romaniei), absurditatea capitalismului si a globalizarii, dpdv al industriei alimentare. Este vorba printre altele, de risipa (e dat exemplul Vienei, in care zilnic se arunca o cantitate de paine ce ar putea hrani un oras intreg),  exploatarea inconstienta (in America de Sud padurea tropicala e distrusa pentru a face loc culturilor de soia pt hranirea septelului din Europa, in conditiile in care populatia locala moare de foame iar solurile de acolo nu sunt adaptate unei asemenea culturi), nepasarea (800 de milioane de oameni sufera de malnutritie in timp ce agricultura mondiala in stadiul actual ar putea hrani 12 miliarde de oameni) si maximizarea profitului ca lege universala (micul discurs al CEO Nestle, care se refera, printre altele, la apa ca bun economic e incredibil!)
Deci e musai de vazut acest film, si daca nu ma credeti poate ca opinia personala a reprezentantului Pioneer in Romania va va starni interesul: "We fucked up the West [...] and now we're coming to Romania..we will fuck all the agriculture here" (Pioneer este lider mondial in producerea de seminte hibrid iar sloganul lor este "we feed the world").
Iata si trailerul, am gasit doar subtitrare in franceza dar se intelege totusi, mai ales secventa cu Romania, care e in engleza:). Iar filmul il gasiti leger pe Torente, cu subtitrare in engleza.

 


Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Recommander
Lundi 26 novembre 2007
Interesant titlu, nu?
E vorba de un alt must see:), care va va da o mica idee despre ce inseamna arhitectura ecologica. In zilele noastre avem o multime de alternative eco chiar si in domeniul constructiilor, asa ca daca vreti sa va construiti o casa e bine sa stiti ca o puteti face si altfel. Nu trec acum prin diversele variante de arhitectura eco, in schimb
va prezint una din cele mai spectaculoase:)
Asadar, filmul pe care vi-l recomand este un documentar despre un anume tip de arhitectura eco - biotectura, asa cum a denumit-o creatorul ei, Mickael Reynolds. E vorba de earthships, constructii ce nu depind de sistemul public de canalizare si electricitate, care pot fi amplasate cam in orice tip de clima sau relief si care sunt facute din materiale reciclate: cauciucuri, sticle, cutii din aluminiu etc. Deci sunt absolut independente, pot fi construite oriunde si mai ales nu dauneaza deloc mediului. Si in plus, arata super fain:).
Intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat:), poate o conving pe o prietena care a facut un stagiu in New Mexico si a invatat sa construiasca tipul asta de case, sa va spuna mai multe despre ele. Pana atunci cautati filmul pe net. 

Un clip care va explica tot sistemul earthshipurilor plus trailerul la filmul 'Garbage Warrior':

 


 



Update important (aprilie 2009): exista un cuplu in Romania care s-a decis sa-si construiasca o casa de tip earthship! Iupiii!! E o veste extraordinara pt ca astfel ei creeaza un precedent si pe viitor astfel de constructii vor primi mai usor autorizatii (sau asa ar trebui, cel putin in teorie) plus ca vor fi dovada vie a faptului ca e posibil sa-ti faci casa cu totul altfel, ecologica, independenta energetic, creativa. Plus ca o vor face dupa cartile lui Mike Reynolds si probabil cu propriile lor manute!
 Sunt foarte incantata, felicitari Irina si Valentin si mult spor (si tenacitate:) )!!
Vizitati-le blogul pt a vedea evolutia earthshipului. Deocamdata asteapta autorizatia pt constructia propriu-zisa asa ca aveti rabdare, impreuna cu ei:)
http://dunya-earthship.blogspot.com/

In Europa mai exista pe ici pe colo cate-un earthship deci lucrurile incep sa se miste si pe batranul continent. Anul trecut a fost inaugurat si primul earthship francez, facut de o familie cu care am intrat in contact inca din timpul constructiei.
Faza buna e ca earthshipul respectiv poate fi inchiriat, deci oricine poate vedea cum e viata intr-o asemenea constructie, faza proasta e ca e cam scump... pana acum am tot amanat sa-l vizitez din lipsa de fonduri, om vedea mai incolo cum va sta treaba.
Pt mai multe info vizitati si situl lor.

Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 1 commentaires - Recommander
Dimanche 10 février 2008
Fara o legatura directa cu ecologia dar absolut superb...Un film de la care nu aveam asteptari chiar atat de mari dar care mi-a placut mult muuuult. E vorba despre libertate, despre asumarea propriilor decizii, despre vise realizate, despre calatorit, despre un alt mod de viata.
Imagini excelente. Regizor Sean Penn. Dupa un caz real.

Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Recommander
Lundi 3 mars 2008
Marti, 11 martie 2008, la ora 21.00 in Franta (22.00 in tara) va fi difuzat pe Arte documentarul "Le monde selon Monsanto", realizat de Marie-Monique Robin. Avand in vedere ca aceasta corporatie creeaza si detine peste 90% din semintele modificate genetic si insista sa le aduca in farfuriile tuturor oamenilor de pe aceasta planeta, ar fi indicat sa-l urmariti si sa imprastiati vestea la cat mai multa lume.

Pentru mai multe info despre Monsanto cititi si "Monsanto - 7 pacate capitale" scos de Greenpeace in 2006.

Update!! Puteti VEDEA documentarul aici
! (via ecosapiens)

Alt film pe care vi-l recomand e The Future of Food - o foarte buna sursa de documentare in privinta OMG, patentarii de seminte si cam tot ce inseamna la momentul actual agricultura si biotehnologie (cu cazuri particulare de fermieri ce au fost dati in judecata de Monsanto - de ex. Percy Schmeiser din Canada, care cred ca e deja cunoscut la o scara foarte larga...sau asa sper). Cand voi avea timp voi mai reveni asupra lui cu mai multe detalii.

Update!! Puteti vedea documentarul
(tradus in romana) aici  (via ecosapiens)

Trailer "Le monde selon Monsanto" - via Raffa
Trailer "The future of food"
Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Recommander
Dimanche 20 avril 2008
In sfarsit!! Credeam ca mor si n-apuc sa vad documentarul asta:))
Pt cine nu stie, The 11th Hour este un documentar facut de Leonardo di Caprio (da, chiar el:)) despre..evident incalzirea globala si starea generala a micii noastre planete...care cam are nevoie de ajutor dupa cum se poate vedea.
Documentarul e o suita de interviuri de tot felul, inclusiv cu Stephen Hawking sau Mihail Gorbaciov. Traducerea in romana e facuta de
EcoSapiens.

Enjoy!!!
Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 4 commentaires - Recommander
Jeudi 3 juillet 2008
Doua teme de actualitate la care n-ar strica sa meditam un pic.

Prima e posibil sa va fie mai familiara. Regiunea Campania din sudul Italiei este asaltata de deseuri de aproape 15 ani datorita
politicilor proaste de gestionare a deseurilor dar si "eco-mafiei" locale (Camorra). In Napoli exista la propriu munti de gunoaie pe strazi iar zona a capatat numele de "triunghiul mortii" datorita ratei ridicate a cazurilor de imbolnavire de cancer.
Germania este singura tara care a acceptat (si are posibilitatea) de a prelua o parte din deseurile Italiei pentru a le valorifica (prin reciclare sau, varianta mai putin indicata, prin incinerare). Dar acest ajutor nu e de ajuns.
In Romania  a fost facuta publica
anul trecut tentativa de importare a catorva tone de deseuri din Italia. Informatia a fost preluata in diverse articole si a fost infirmata de ministrul mediului, Attila Korodi insa nici pana azi nu se stie sigur daca respectivele deseuri au ajuns sau nu in tara.

Deseurile italiene ne-au atins deci si pe noi intr-o oarecare masura asa ca documentarul urmator e posibil sa va intereseze. Dar acesta nu e singurul argument.
"Biutiful Cauntri", realizat de Esmeralda Calabria, Andrea d’Ambrosio si Peppe Ruggiero trateaza problema deseurilor din regiunea Campania din prisma celor afectati de ea. De la fermieri care sunt nevoiti sa cultive un pamant otravit, pastori ale caror oi mor din cauza dioxinei pana la oameni care lupta contra mafiei ce e reprezentata chiar de oficialitati, totul e un exemplu negativ, o lectie din care avem de invatat ca romani. In tara noastra gunoaiele devin o afacere profitabila, atentie insa la cine se ocupa de asta! Legislatia nu e clara, nu exista o infrastructura functionala pentru colectarea separata a deseurilor, nu exista programe de informare/educare a populatiei...Lipsurile sunt destule iar pentru a le acoperi e nevoie de informare si de exemple, fie ele pozitive sau negative. Iar Biutiful Cauntri exact asta este, un exemplu ce NU trebuie urmat.
Lansarea este pe 16 iulie insa nu cred ca va aparea in cinematografele din Romania asa ca va trebui sa-l gasiti din alte locuri, de exemplu pe net. Sper sa fie accesibil.

Trailer (nu exista momentan traducere in engleza, l-am pus pe cel cu subtitrare in franceza)

Linkuri utile:

                           
Al doilea documentar pe care vi-l recomand nu e chiar atat de apropiat de sufletul  nostru romanesc:) - desi numarul de cetateni chinezi ce lucreaza la noi e in crestere - in schimb e o buna exemplificare a filmuletului despre povestea lucrurilor.
Manufactured landscapes, realizat de Jennifer Baichwal, este tabloul dezvoltarii industriale si al efectelor acesteia asupra planetei, totul prin prisma fotografului Edward Burtynsky.
Burtynsky nu emite nici o opinie de rau sau bine, el doar arata o parte a lumii cu care suntem putin familiari - nu stiu cati dintre voi cunosc procesul prin care se fabrica un simplu fier de calcat, cine sta sa-l asambleze sau ce se intampla cu el o data ce e aruncat la gunoi - ca sa dau doar un exemplu. Manufactured Landscapes va arata acest proces, inmultit de Miliarde de ori, pentru ca suntem Miliarde de oameni ce au nevoie de Miliarde de lucruri, ce sufoca O planeta. Un raport inegal de forte. E un spectacol incredibil ce trebuie cunoscut. Nu putem trai si actiona in virtutea unei dulci ignorante atata vreme cat informatiile
chiar exista si ne sunt accesibile.
Documentarul e filmat in mai multe locatii de pe glob, in care Burtynsky si-a realizat fotografiile, insa accentul este pus pe C
hina. Revolutia industriala total ignoranta fata de consecinte face din aceasta tara un alt exemplu de NEURMAT. Pe cat de mare imi e admiratia fata de poporul si cultura chineza, de la care am invatat foarte multe in diverse etape ale vietii, pe atat de mica mi-e aprecierea pentru calea pe care au ales-o in ultimele decenii.
Personal o vad ca pe o orbire, o goana disperata din care nu iese nimeni castigator (si am destule exemple, pe care nu le mai scriu aici, cateva dintre cele mai cunoscute fiind probabil otravirea lenta dar sigura a surselor lor de apa potabila cu nitratii ce rezulta in urma activitatilor industriale sau construirea in ritm ametitor de centrale pe carbuni - combustibilul fosil cel mai murdar sau faptul ca aceasta tara devine incet incet prima emitatoare de gaze cu efect de sera, declasand SUA). Si ce e mai ingrijorator, e ca si la romani vad acelasi lucru. Sper sa nu le calcam pe urme. Ideea e sa invatam din greselile altora, nu sa le repetam.

Urmariti filmul (se gaseste pe Torrents) dupa care va invit sa trageti singuri concluziile. Iar cei ce stau in Franta pot vedea in librarii si albumul cu fotografiile din film, e incredibil.



Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Recommander
Dimanche 1 mars 2009
Din nou despre amprenta ecologica. Dintr-un post mai vechi ati aflat cu ce se mananca aceasta amprenta, acum aveti ocazia sa vedeti, la propriu, cum arata:)

"Human Footprint" e un documentar realizat de Channel Four, in care s-a incercat calcularea si ilustrarea amprentei umane, si anume, cat consuma in medie o persoana de-a lungul vietii sale. Studiul are la baza statistici cu privire la consumul populatiei din Marea Britanie dar e destul de usor de facut comparatia cu Romania, diferentele, veti vedea, nu sunt chiar atat de enorme.

Rezultatul e coplesitor! Scutece, hrana, ambalaje, cosmetice, oameni, cuvinte, bani - toate acestea puse cap la cap creeaza tabloul unei vieti de om, un om care nu are cum sa traiasca altfel decat in interdependenta cu tot ce-l inconjoara si deci care influenteaza prin comportamentul si modul sau de viata mai mult decat isi poate imagina.

3800 de scutece folosite pt un bebelus poate ca nu par atat de multe, in schimb, adunate fac 2,5 miliarde pe an, al caror plastic se va degrada in aproximativ 500 de ani. Asta sigur ne face sa ne punem catvea semne de intrebare, nu?
Ambalajele aruncate de o persoana, de-a lungul vietii sale ajung la 8,5 tone.
Produse cosmetice: 272 de deodorante, 652 de sapunuri, 198 de sampoane, 411 creme, 1100 tampoane
Oameni cunoscuti intr-o viata: 1700
Cuvinte folosite: 4300/zi

Plus multe, multe alte chestii consumate si pe care le luam ca atare, fara a ne intreba de unde vin si unde se duc si care o fi impactul lor.

E musai deci sa vedeti acest documentar (care e, de fapt, un fel de completare la "The Story of Stuff") macar de curiozitate! Si dupa ce l-ati vazut va puteti juca pe situl Channel Four, calculand cate oua ati macat de-a lungul vietii, cate frigidere ati avut, de cate ori v-a batut inima etc:)



Linkuri:



Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 2 commentaires - Recommander
Samedi 2 mai 2009
Unii oameni au capacitatea de a ne inspira si emotiona profund prin faptele lor, care rezoneaza puternic cu ceva din noi. John Francis a avut acest efect asupra mea si vreau sa transmit mai departe mesajul lui, in speranta ca va va motiva prin exemplul sau.

Dar cine e acest John Francis? Pana azi dimineata cand l-am descoperit in cadrul conferintelor TED (cunosteti probabil situl, daca nu, vizitati-l, n-o sa va para rau) nu stiam nimic despre el insa dupa ce l-am ascultat am fost sigura ca nu il voi uita prea curand.

John Francis e ambasador al Natiunilor Unite in probleme de mediu insa pana sa ajunga in acest punct a avut un traseu fantastic: timp de 22 de ani a strabatut Statele Unite pe jos, refuzand orice mijloc de transport motorizat, iar 17 ani din acesti 22 a ales sa nu vorbeasca. Pare o nebunie, desigur:). Nebunia si mai mare e ca de-a lungul acestei perioade a terminat o facultate, un master si in cele din urma un doctorat, a tinut discursuri (fara sa vorbeasca), a desenat, a comunicat, a tinut insemnari intr-un jurnal si, nu in ultimul rand, a cantat la banjo!

De ce a facut asta? Ei bine, pentru mediu!

La varsta de 27 de ani a fost martorul unui dezastru ecologic in golful San Francisco (doua petroliere s-au ciocnit, deversand zeci de mii de litri de petrol, distrugand fauna si flora din zona) si, desi a facut parte dintre voluntarii ce au curatat zona, a simtit nevoia sa se implice mai mult. A avut, cu alte cuvinte, o revelatie (une prise de conscience cum zic, atat de bine, francofonii) care i-a schimbat radical modul de a trai, de a se raporta la natura si la ceilalti oameni. Pentru ca despre asta e vorba, despre relationarea cu ceilalti care implica automat relationarea cu *mediul*. Contrar unei idei foarte raspandite, ecologia nu e ceva abstract, ce se ocupa cu studiul *mediului*, mediu care, la randul lui exista undeva *acolo* si care n-are nici o legatura directa cu noi personal.
Nu,
surpriza emisiunii e ca mediul suntem noi! Planeta Terra este un sistem in cadrul caruia orice schimbare atrage dupa sine alte schimbari., toate elementele componente existand intr-o mare si minunata interdependenta Nu putem vorbi despre o *natura* pe care tampitii de ecologisti se zbat s-o apere fara sa intelegem ca noi, ca specie umana, cu activitatile noastre, cu atitudinea noastra, cu viziunea  noastra, cu modul nostru de organizare sociala, politica si economica, cu interactiunile noastre, suntem parte integranta a ei.

Revenind la Francis, acesta a renuntat la masina personala si la orice mijloc de transport motorizat ca act de revolta, sperand ca poate vor exista oameni ce-i vor urma exemplul. N-au existat. (Nu uitati ca e vorba de anii 70 cand ecologia nu ajunsese inca in mainstream). Din contra, a fost considerat nebun, ridiculizat si agasat ceea ce l-a dus la cea de-a doua rezolutie radicala: sa nu mai vorbeasca, sa-si faca liniste in ganduri Initial pentru o zi, apoi pentru un an, apoi pentru 17 ani.. Renuntand la vorbit a inceput sa asculte si incepand sa asculte a inteles. A inteles ca oamenii sunt mediul, a inteles cat de importanta e comunicarea, cat de importante sunt relatiile umane pentru intelegerea mediului. Si a facut tot posibilul pentru a transmite acest mesaj.

In ceea ce ma priveste am rezonat foarte tare la exemplul acestui om, cu atat mai mult cu cat si eu am ajuns cam la aceleasi concluzii si am trecut prin practici asemanatoare. Nu am facut un juramant al tacerii, e adevarat, in schimb mereu am fost o "walker", uneori chiar in cantitati uriase - in urma cu 4 ani am facut un pelerinaj la Santiago de Compostella strabatand pe jos Franta si Spania (1600 km) in 65 de zile. Acest drum fost impartit in doua perioade: una de mare singuratate (eram doar cu prietenul meu, treceam prin sate pustii, intalnind si interactionand cu foarte putini oameni), in care fiecare din noi a avut prilejul sa-si faca ordine si liniste in ganduri si una de relationare intensa in care ne-am imprietenit cu multi oameni, petrecand momente foarte emotionante cu ei. Am avut de invatat din ambele perioade si am inteles cat de importante sunt relatiile umane (pe parcurs am ajuns sa ne simtim o mare familie de migratori ce in fiecare dimineata isi luau rucsacul in spate si-si continuau calatoria spre apus), cat de importanta e comunicarea cu sine insusi, cat de important e contactul direct cu natura, cat de important e fiecare mic pas tocmai pentru ca ne apropie de destinatie...am invatat multe, dar vreau sa ma opresc acum din enumerat, poate voi mai reveni intr-o zi asupra acestui subiect, care e prea amplu ca sa-l mai dezvolt aici. Cert este ca ultima zi de mers a fost, in acelasi timp, cea mai fericita si cea mai trista din tot pelerinajul. Ma bucuram ca am ajuns la tinta insa nu vroiam sa se termine, as fi vrut sa continuu sa merg la nesfarsit:)

(Si) din aceasta cauza sunt atat de empatica cu John Francis. Si lui i-a fost greu sa renunte la mers si sa apeleze si la alte mijloace de transport insa la un moment al vietii lui acest lucru a fost necesar asa ca l-a facut. La fel a fost si-n cazul meu. Fiti atenti la sfarsit, are un mesaj foarte frumos, plin de inspiratie.



John Francis walks the Earth


Alte info:
  • Planet Walker - situl lui personal
  • His own silent spring - articol fain despre el. Titlul face referire la cartea Silent Spring a lui Rachel Carson, (aparuta prin anii 60), printre primele carti ce atrageau atentia asupra efectelor nefaste ale activitatilor umane asupra mediului.
  • TED - Technology, Entertainement, Design - puteti viziona gratuit conferinte din diverse domenii, o sursa excelenta de inspiratie si thought-provoking stuff

Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 0 commentaires - Recommander
Lundi 1 juin 2009
Pe 5 iunie, ziua mondiala a mediului aveti un cadou de la Yann Arthus-Betrand: documentarul "Home", realizat, in stilul sau specific, din elicopter!
Filmul prezinta imagini din intreaga lume, superbe sau oribile ce au menirea declarata de a sensibiliza un numar cat mai mare de oameni (macar 100 de milioane, dupa spusele realizatorilor). In acest scop el va fi difuzat gratuit in 50 de tari si pe internet vinerea asta  - pe YouTube veti putea vedea varianta integrala a filmului timp de 10 zile. Daca in weekend va aflati la Cluj la TIFF* puteti vedea documentarul acolo(deocamdata se pare ca e singurul loc din Romania unde va fi difuzat).


Toate bune si frumoase cu sensibilizarea asta si cu siguranta ca filmul este minunat insa haideti sa ne uitam un pic si in spatele culiselor ca sa vedem tabloul integral. Aflati deci ca finantatorul acestui proiect este grupul PPR detinut de François-Henri Pinault. Nu va zice nimic numele? Atunci poate Puma, Gucci, Yves Sant Laurent, Balenciaga, La redoute etc. va sunt mai cunoscute. Ei bine, toate aceste firme tin de grupul PPR, al carui patron declara ca oricum, activitatile de lux "nu polueaza extraordinar de mult".
Avem deci un exemplu excelent de greenwashing - cum e posibil ca un tocmai cei ce fac parte dintre poluatorii cei mai mari ai planetei (pe de o parte prin practici economice abuzive, delocalizari, profitarea de legislaturi legere in privinta mediului si a drepturilor salariatilor din tarile sarace etc. si pe de alta prin marketing spalator de creier) sa devina (sau mai bine zis sa fie perceputi ca) cei mai ferventi ecologisti?? Cum e posibil ca oamenii sa puna botul ca gogoasa asta cu implicarea si responsabilitatea sociala a respectivelor grupuri care numai responsabile nu sunt, nici fata de mediu si nici fata de oameni?
PPR va castiga enorm de mult capital simbolic din sustinerea acestui proiect, clientii grupului capatand dintr-o data o constiinta curata si convingerea ca-si dau banii unde trebuie, la o companie "verde". Cel putin asa e prezentata povestea oricui are urechi s-o asculte (si cum grupurile de genul asta sunt bune prietene cu marile grupuri de presa iata ca vestea va ajunge la destul de multe urechi). In realitate cea mai mare parte din respectivii bani se va duce tot pe marketing, tot pe publicitate si tot pe povesti de convins consumatorii  de utilitatea si mai ales necesitatea actului de a consuma produse *de calitate* ale unor societati *responsabile*. Mediul si conditiile de munca ale salariatilor si mai ales modul in care e vazuta relatia natura-om va ramane insa neschimbat. Aceeasi Marie cu alta palarie...


* daca tot sunteti la TIFF va mai recomand sa vedeti si Gomora (am scris un pic despre el aici) si Persepolis (n-are treaba cu ecologia dar e f fain, despre Iran si urmarile unei schimbari de regim, si-n plus nu cred c-a fost pe marile ecrane din tara).
Par rebeca
Ecrire un commentaire - Voir les 4 commentaires - Recommander

Présentation

Povestea lucrurilor

Rechercher

Linkuri

Activism & implicare

Eco-info

Eco-practici


Chimicale & cosmeticale


Simplicitate voluntara

Bloguri eco

Homemade & Handmade

Vegetarianism

Prieteni
Blogroll
Documentare, reportaje & clipuri importante

Recommander

Calendrier

Novembre 2009
L M M J V S D
            1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30            
<< < > >>

Syndication

  • Flux RSS des articles
Créer un blog sur over-blog.com - Contact - C.G.U. - Rémunération en droits d'auteur - Signaler un abus